Definita cuvantului onor
ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor. Vezi definitia »
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur. Vezi definitia »
SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor. Vezi definitia »
NOMENCLATÓR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc., sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator. Vezi definitia »
SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. – Sădi + suf. -tor. Vezi definitia »