suruléț, suruléți, s.m. (reg.) cal care bate în sur; suruț. Vezi definitia »

SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț. Vezi definitia »

zbranț, zbránțuri, s.n. (reg.) ventuză. Vezi definitia »

păuréț s.n. (reg.; cu sens colectiv) câlți. Vezi definitia »

haț interj. – Indică o mișcare rapidă, pentru a lua ceva prin surprindere. – Var. hăț. Creație expresivă, cf. hap. Hăț, se spune și pentru a obliga caii s-o ia la dreapta. – Der. hăț, s. n. (frîu; laț); hățaș, s. m. (cal care ascultă de frîu); hățui, vb. (a mîna cu frîiele caii); înhăța, vb. (a apuca, a prinde; a înșfăca). Cf. hoț, hățaș. Vezi definitia »