PLĂCINCIOÁRĂ, plăcincioare, s. f. (Reg.) Plăcintuță. – Din plăcintă + suf. -ioară. Vezi definitia »

GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. Vezi definitia »

DEMÓTICĂ adj. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice. ◊ (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă. (< fr. démotique) Vezi definitia »

EPÓDĂ s. f. 1. (în corurile tragediei grecești) parte lirică ce se cânta după strofă și antistrofă. 2. cuplet liric compus din versuri inegale. 3. mic poem satiric. (< fr. épode, lat., gr. epodos) Vezi definitia »

ASINDÉZĂ s. f. incapacitate a cromozomilor omologi de a forma perechi în cursul meiozei. (< fr. asyndèse) Vezi definitia »