ZBIGUÍ, zbiguiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui) Vezi definitia »

îngâtuí, pers. 3 sg. îngâtuie, vb. IV (reg.) 1. (despre lupi) a rupe oilor gâtul cu gura; a gâtui. 2. (refl.) a vorbi încurcat și repede. Vezi definitia »

CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. Vezi definitia »

HÂRȚUÍ, hârțuiesc, vb. IV. V. hărțui. Vezi definitia »

vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (pe cineva). 2. a condamna la închisoare. Vezi definitia »