OCÁZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio) Vezi definitia »

ȘAMPÁNIE s. f. vin alb, spumos, obținut prin procedee speciale. (< fr. champagne) Vezi definitia »

GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. Vezi definitia »

pedestríe, pedestríi, s.f. (înv.) 1. infanterie. 2. defect, infirmitate a ochiului (sau a al altui organ al corpului). Vezi definitia »

HELODERMÍE s. f. hipercheratoză nedureroasă la nivelul degetelor de la mâini. (< fr. hélodermie) Vezi definitia »