MĂTÁNIE, mătănii, s. f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință. ♦ P. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite. 3. (Înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metánie s. f.] – Din sl. metanija. Vezi definitia »

CARSTOLOGÍE s.f. Disciplină geologică având ca obiect studiul fenomenelor carstice. [< fr. karstologie]. Vezi definitia »

CELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile abdominale. (< fr. coeliopathie) Vezi definitia »

BIOCONVÉRSIE (‹ bio + conversie) s. f. Proces de transformare a unei forme de bioenergie în alta, în cadrul proceselor biologice. Vezi definitia »

SCOTOPÍE s.f. Adaptarea ochiului la întuneric. [Gen. -iei. / cf. gr. skotos – întuneric, ops – vedere]. Vezi definitia »