ȘPRIȚ² s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze) Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s.n. Șipcă folosită la facerea gardurilor; îngrăditură de șipci, de zăbrele sau de pari; gard. Vezi definitia »

sufléț, sufléți, s.m. (reg.) suflător (țeavă, tub prin care muncitorul sticlar suflă pentru a dilata sticla topită și a-i da forma dorită). Vezi definitia »

CÂRNÚȚ, -Ă, cârnuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui cârn. – Cârn + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘFARȚ s. n. v. șvarț. Vezi definitia »