Definita cuvantului caimea
caimeá (-éle), s. f. – 1. Scrisoare, înștiințare, comunicare. – 2. Bancnotă turcească. – Mr. căime. Tc. kayime (Șeineanu, III, 25; Ronzevalle 131), cf. bg. kaime.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caimea
BUNEA, Augustin (1857-1909, n sat Vad, jud. Brașov), prelat și istoric român. Acad. (1909). Unul dintre apărătorii fruntașilor politici români implicați în procesul „Memorandumului”. Contribuții privind istoria românilor în evul mediu, cu deosebire viața socială, politică și culturală din sec. 18 („Din istoria românilor”, „Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751)”, „Încercare de istoria românilor pînă la 1382”). Vezi definitia »
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Re1- + dispărea. Vezi definitia »
canapéa (canapéle), s. f. – Sofa. – Var. (Mold.) canape. – Mr. canape. It., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape. Vezi definitia »
MERTEPEÁ s. f. (Turcism înv.: în loc. adv.) De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”. Vezi definitia »
sprâncinățeá adj. (pop.) sprâncenat. Vezi definitia »