Definita cuvantului căina
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căina
COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner. Vezi definitia »
ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare]. Vezi definitia »
PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer]. Vezi definitia »
HIRAGÁNA s.f. Scriere silabică japoneză folosită în principal pentru inflexiuni verbale și adjectivale, prepoziții, conjuncții și cuvinte pentru care nu există sau nu se justifică scrierea cu ideograme. (cf. engl. hiragana < cuv. jap., din hira (neted) + ka (înlocuitor) + na (nume)). Vezi definitia »
TERSANÁ, tersanale, s. f. (Înv.) Șantier naval unde se construiesc și se repară vasele de război. – Tc. tersane. Vezi definitia »