Definita cuvantului căina
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căina
INCLUZIONÁ vb. tr. a include. (< incluzie + -ona) Vezi definitia »
ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare. Vezi definitia »
DEZLÂNÁ, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână. Vezi definitia »
ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din garda imperială. Vezi definitia »
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner]. Vezi definitia »