Definita cuvantului căiță
căíță (căíțe), s. f. – 1. Scufie sau bonetă cu formă tipică, purtată de femeile din Banat și Trans. – 2. (Trans.) Pălărie bărbătească. – 3. Placentă. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipică, împodobită cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căiță
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique. Vezi definitia »
scrijelúță, scrijelúțe, s.f. (reg.) feliuță (de pâine). Vezi definitia »
zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe Vezi definitia »
TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. Vezi definitia »
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. Vezi definitia »