Definita cuvantului calafat
calafát (-turi), s. n. – Cîlți îmbibați cu catran cu care se astupă crăpăturile navelor. Tc. kalafat „călăfătuire”, sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, și, pe de altă parte, bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orașului Calafat. – Der. cal(a)fătui, vb. (a astupa cu calafat găurile).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu calafat
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia. Vezi definitia »
ÎNCOMÁT, -Ă, încomați, -te, adj. (Rar) Cu coamă bogată. – În + coamă + suf. -at. Vezi definitia »
TARTRÁT s. m. sare sau ester al acidului tartric. (< fr. tartrate) Vezi definitia »
BANÁT, banate, s. n. Provincie sau ținut administrat de un ban2. – Ban2 + suf. -at. Cf. lat. med. banatus. Vezi definitia »
INARTICULÁT, - I. adj. nearticulat. II. s. n. pl. subclasă de brahiopode primitive. (< fr. inarticulé/s/) Vezi definitia »