Definita cuvantului calamandros
calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu calamandros
păsătós, -oásă, adj. (reg.; despre fructe și legume) făinos, mălăieț, moale. Vezi definitia »
CIFÓS, -OÁSĂ adj. cocoșat. (< fr. cypheux) Vezi definitia »
pârțăgós, -oásă, adj., s.m. și f. (reg.) (om) supărăcios, nervos, arțăgos, țâfnos. Vezi definitia »
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. Vezi definitia »
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ, grunțuroși, -oase, adj. V. grunzuros. Vezi definitia »