gráur (gráuri), s. m. – 1. Pasăre migratoare cu pene negre-verzui, Sturnus vulgaris. – 2. Gri, cenușiu. – 3. Țigan. Lat. graŭlus, forma vulg. de la gracŭlus (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 172; Pușcariu 731; Candrea-Dens., 754; REW 3850; DAR; cf. și Candrea, Éléments, 19, care pleacă de la *gravulus), cf. romagn. gravolo, calabr. gravulu, lec. raulu, fr. grolle. Vezi definitia »

MASÉUR s.m. v. masor. [DEX'98] Vezi definitia »

PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur]. Vezi definitia »

pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă. Vezi definitia »

arțibúr (-ri), s. m. – 1. În slujba bisericească armenească, săptămîna care precede postul Paștelui. 2. Poreclă a armenilor. – Mr. arțivurțe. Armen. artsibur „precursor”, cf. ngr. ἀρτζιβούτζι, ἀρτζιβούριον. Sec. XVII. Vezi definitia »