ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. – Fr. abaque (lat. lit. abacus). Vezi definitia »

MONOMANIÁC, -Ă adj., s. m. f. monoman. (< fr. monomaniaque) Vezi definitia »

stomac, pântece Vezi definitia »

cârâianác s.m. (înv. și pop.) boală de vite ; ardere de ficat. Vezi definitia »

tabác (-ci), s. m. – Muncitor care tăbăcește pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. Tc. (arab.) tabak (Șeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbățǫs, tăbățiri; tăbăcar, s. m. (argăsitor); tăbăcărie, s. f. (meseria și atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s. f. (argăseală); tăbăcit, s. n. (argăsit); tăbăcăreasă, s. f. (Mold., un anumit joc de cărți). Vezi definitia »