GUANINĂ s. f. BazĂ� azotatĂ� purinicĂ� din structura acizilor nucleici. -Din fr. Guanine Vezi definitia »

panchioánă, panchioáne, s.f. (reg.) femeie într-o ureche, care calcă-n străchini, cu un ochi la slănină și cu altul la făină. Vezi definitia »

SCÚNĂ s. f. elem. schooner. Vezi definitia »

TĂRẤȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice. Vezi definitia »

BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Partea groasă (și care atârnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine. Vezi definitia »