AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance). Vezi definitia »

brichétă (brichéte), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette. Vezi definitia »

ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne) Vezi definitia »

BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec. Vezi definitia »