întuneceálă s.f. (pop.) întunecare a minții; nebunie. Vezi definitia »

morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură. Vezi definitia »

ODONTOTÉHNICĂ s.f. Arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați. [Gen. -cii. / cf. fr. odontotechnie]. Vezi definitia »

DENTINOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Formare (progresivă) a dentinei. [< fr. dentinogenèse]. Vezi definitia »

CRÁTIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec. Vezi definitia »