SICHIRÁȘ, sichirași, s. m. (Reg.) Slugă, servitor, fecior. [Var.: sichioráș s. m.] – Din magh. szekeres. Vezi definitia »

ASÚȘ (‹ fr.) s. n. Partea nedetașabilă a formularelor, chitanțelor etc. confecționate sub formă de carnete. Vezi definitia »

hățáș (hățáșe), s. n. – Cărare, potecă. – Var. hățiș, hațiș, hataș, hățag. Origine incertă. Pare a fi formație expresivă, pe baza lui hăț, care exprimă ideea de „a pleca, a devia”, caz în care ar însemna „(drum) lateral” sau „scurtătură”. Totuși, sensul special de „hățiș”, s. n. (desiș, tufișuri), se potrivește doar în parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a ațîța”, care nu pare mai probabil. După Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; în afară de aceasta, der. de la hat nu îl au pe ț. – Der. hățaș, s. m. (Bucov., haiduc); hățoagă, s. f. 8cărare de animale, în pădure). Vezi definitia »

osláș, osláși, s.m. (înv.) persoană care primește o parte dintr-o moșie; cel însoțit la o stână pentru vărat; sâmbraș. Vezi definitia »

RUMÂNÁȘ s. m. v. românaș. Vezi definitia »