ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Vezi definitia »

MAIMUȚÍCĂ, maimuțici, s. f. Diminutiv al lui maimuță. Vezi definitia »

HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone]. Vezi definitia »

PLÍCĂ s. f. 1. îndoitură, cută a unei formații anatomice. 2. manșetă prin îndoire înăuntru. (< fr. plique, lat. plica) Vezi definitia »

LITISPENDÉNȚĂ s.f. (Jur.) Situație în care două instanțe diferite de același grad au fost sesizate să soluționeze același caz. [< germ. Litispendenz, cf. fr. litispendance]. Vezi definitia »