OBLICÍ, oblicesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. Tranz. și intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti. Vezi definitia »

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere). Vezi definitia »

pitpălăcí, pers. 3 sg. pitpălăcéște, vb. IV (reg.; despre prepelițe) a scoate sunete caracteristice speciei, a cânta „pitpalac!”. Vezi definitia »

ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. Vezi definitia »

pobírci (pobârci), s.m. (reg.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat; poghircitor. Vezi definitia »