íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. Vezi definitia »

TALALGÍE s. f. durere persistentă a calcaneului. (< fr. talalgie) Vezi definitia »

OICOFOBÍE s. f. teamă morbidă de întoarcerea acasă după ieșirea din spital. (< engl. oikophobia) Vezi definitia »

POTERÍE s. f. (Livr.) Olărie. – Din fr. poterie. Vezi definitia »

BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »