TRANSMUTÁȚIE s. f. 1. transformare a unui element chimic în altul în urma dezintegrării radioactive sau a reacțiilor nucleare. ◊ schimbare, transformare. 2. transformare a unui cromozom, care nu este datorată unei mutații genice. (< fr. transmutation, lat. transmutatio) Vezi definitia »

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation) Vezi definitia »

CRIPTOGRAFÍE s. f. 1. scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenționale. 2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1). 3. gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. (< fr. cryptographie) Vezi definitia »

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor (tras), se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului (trăgătorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată sau la prezentarea înscrisului. Obligativitatea plății îi conferă calitatea de bilet la ordin, iar obligația de a face să se plătească, pe aceea de trată sau poliță. Vezi definitia »

HELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile provocate de razele solare. (< fr. héliopathie) Vezi definitia »