târhót s.n. (reg.) urmă adâncă, râpă făcută de șuvoiul apelor. Vezi definitia »

FAGÓT s.n. Instrument de suflat în formă de tub lung, curbat, cu clape și ancie dublă. [Pl. -oturi, (s.n.) -oți. / < it. fagotto, cf. fr. fagot]. Vezi definitia »

ANTIZGÓMOT adj. invar. (Rar) Antifonic² – Anti- + zgomot. Vezi definitia »

CAȘALOT (‹ fr.) s. m. (ZOOL.) Cetaceu lung de 15-20 m, asemănător cu balena, cu capul mare și cu dinții pe maxilarul inferior (Physeter catodon). Este foarte rapace, carnivor și preferă prada vie și mare. Capul este plin cu c. 5 t de grăsime lichidă din care se obține uleiul de c., iar din reziduurile digestive se formează, în intestin, ambra cenușie. ♦ Ulei de c. = amestec de ceruri fluide și solide, extras din capul de c. și folosit în medicină, în cosmetică și în componența unor produse industriale; ulei de spermaceti; ceară de balenă; cetaceum. Vezi definitia »

ÓBOT, obote, s. n. Scândură care leagă în față tălpile săniei. – Cf. bg. hobot. Vezi definitia »