rașchétă (rașchéte), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea). Vezi definitia »

líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră. Vezi definitia »

LOMBARTRÓZĂ, lombartroze, s. f. (Med.) Artroză a articulațiilor vertebrelor lombare; lombartrie. – Din fr. lombarthrose. Vezi definitia »

saramúră (saramúri), s. f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimora › ngr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. și nu este imposibilă pentru celelalte forme, deși prezența lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forțată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuși sărătură). Oricum, supoziția general acceptată că salamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică. Vezi definitia »

PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Știință de carte, învățătură. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s. f.] – Pricopsi + suf. -eală. Vezi definitia »