BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi. Vezi definitia »

PORTCUȚÍT s. n. dispozitiv al unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită. (după fr. porte-couteau) Vezi definitia »

TRIDIMÍT s.n. Silice naturală polimorfă. [Cf. germ. Tridymit]. Vezi definitia »

VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri – V. vlăgui. Vezi definitia »

AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe) Vezi definitia »