SCHINGIUÍT², -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui. Vezi definitia »

FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi. Vezi definitia »

pocâltít, pocâltítă, adj. (înv. și reg.) 1. slăbit, leșinat, lihnit (de foame), hămesit. 2. (reg.) îndoit, încovoiat, curbat; atârnat în jos. 3. (reg.) care are o valoare scăzută, modestă. Vezi definitia »

CĂPUÍT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie; încăpuit. – V. căpui. Vezi definitia »

GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohai. Vezi definitia »