ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra) Vezi definitia »

CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura. Vezi definitia »

SPIRTIÉRĂ, spirtiere, s. f. Mică lampă de gătit care funcționează cu spirt. [Pr.: -ti-e-] – Spirt + suf. -ieră. Vezi definitia »

BIOMEDICÍNĂ s. f. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină. (< engl. biomedicine) Vezi definitia »

AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile]. Vezi definitia »