SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepți ai unei doctrine. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma]. Vezi definitia »

GHIÓȘĂ s. f. daltă fină pentru gravarea pe pietre litografice și pe plăci metalice. (< fr. guilloche) Vezi definitia »

ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale căror frunze și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imită frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus). Vezi definitia »

ADENOZÍNĂ s. f. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină și o pentoză. (< fr. adénosine) Vezi definitia »

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; (p. spec.) pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță. Vezi definitia »