LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »

a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul. Vezi definitia »

MÁNGURĂ, manguri, s. f. (Reg.) Bucățică, firimitură. – Comp. sb. mangura „ban de aramă”. Vezi definitia »

ZMEURÍCĂ s. f. (Trans., Bucov.; Bot.) Rezedă, rozetă (Reseda odorata). (zmeură + suf. -ică) Vezi definitia »

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate. Vezi definitia »