spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

spetejoáră, spetejoáre, s.f. (reg.) 1. nume de plantă; obligeană. 2. stânjenel galben. Vezi definitia »

ARHIDUCÉSĂ s. f. titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa) Vezi definitia »

FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală. Vezi definitia »

MICOTOXICÓZĂ s.f. Intoxicație provocată de consumul de furaje infectate cu unele ciuperci microscopice. [< fr. mycotoxicose]. Vezi definitia »