COMPLÉT², -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. Vezi definitia »

TAPÉT s.n. 1. Hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. 2. A pune pe tapet = a pune în discuție. [Pl. -te, -turi. / < germ. Tapete, cf. it. tappeto]. Vezi definitia »

BASÉT s.m. Specie de câine de vânătoare cu corpul lunguieț și labele scurte, cu pete roșietice sau negre, specializat în scoaterea din vizuină a vulpilor și a bursucilor. [< fr. basset]. Vezi definitia »

EURONÉT s. n. sistem electronic de comunicație în Europa. (< Euro- + /work/net) Vezi definitia »

MUSAGÉT, musageți, s. m. Conducător al muzelor în antichitatea greco-romană. – Din fr. musagète. Vezi definitia »