POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă¹. – Polcă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (1). [Pron. hi-a-. / < fr. hyaloplasme]. Vezi definitia »

TRAVÉRSĂ s.f. 1. Grindă transversală folosită ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc. ♦ Piesă, de obicei de lemn, care se așază transversal sub șinele de cale ferată. ♦ Bară de metal, drug, pârghie. 2. (Mar.) Parâmă transversală față de direcția unei nave. 3. (Mil.) Mică ridicătură de pământ amplasată pe șanțurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse]. Vezi definitia »

CANÍSTRĂ s. f. bidon cu închidere ermetică la transportul și păstrarea benzinei, vinului, laptelui etc. (< germ. Kanister) Vezi definitia »

LENTICÉLĂ s.f. (Bot.) Por în scoarța arborilor, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. [< fr. lenticelle, cf. lat. lens – linte]. Vezi definitia »