conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR). Vezi definitia »

SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er]. Vezi definitia »

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. Alburn. – Din alb² + suf. -ul-eț. Vezi definitia »

ȘVARȚ s.n. Cafea neagră; filtru. [< germ. schwarz – negru]. Vezi definitia »

AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ). Vezi definitia »