BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis). Vezi definitia »

RULMÉNT s. m. 1. organ de mașină, compus din două inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. (< fr. roulotte) Vezi definitia »

PREPUBESCENT, -Ă adj. prepuberal. (< engl. prepubescent) Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans) Vezi definitia »

PREPONDERÉNT, -Ă adj. Superior ca greutate, ca importanță; precumpănitor. [Var. preponderant, -ă adj. / cf. fr. prépondérant]. Vezi definitia »