evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor). Vezi definitia »

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Magh. bélfa. Vezi definitia »

MULINÉU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné]. Vezi definitia »

HIPOGÉU, -GÉE, hipogei, -gee, s. n., adj. 1. S. n. (În antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée. Vezi definitia »

DICLAMIDÉU, -ÉE adj. diferențiat în două învelișuri florale (caliciu și corolă). (< fr. dichlamydé) Vezi definitia »