REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio]. Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s.f. 1. Repetare inutilă cu alți termeni a aceleiași idei; pleonasm. 2. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. ♦ (În logica simbolică) Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. [Gen. -iei. / < fr. tautologie, cf. gr. tauto – același, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

a băga capul la cutie expr. 1. (în box) a-și feri capul de loviturile adversarului. 2. a se adăposti. Vezi definitia »

DEDICÁȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicațiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dédication]. Vezi definitia »

BUFOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea în scop terapeutic a veninului de broască râioasă. [Gen. -iei. / < fr. bufothérapie, cf. lat. bufo – broască râioasă, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »