íson s. m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s. m. (acompaniator, persoană care ținea isonul). Vezi definitia »

POLARÓN s. m. unitate genetică în care conversiunea genică este polarizată. (< germ. Polaron) Vezi definitia »

PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot]. Vezi definitia »

BUȘÓN s.n. 1. Dop (cu ghivent). 2. Piesă cilindrică care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron (3). [Pl. -oane. /< fr. bouchon]. Vezi definitia »

con&3XE8; Vezi definitia »