ȘTEPELEÁG, ștepelegi, s. m. (Reg.) Rest din rădăcina unui copac tăiat de la suprafața pământului. Vezi definitia »

poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak. Vezi definitia »

-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos) Vezi definitia »

VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac. Vezi definitia »