Definita cuvantului caleașcă
caleáșcă (caléști), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caleașcă
FOTOPERSPECTÍVĂ s. f. perspectivă foto. (< foto1- + perspectivă) Vezi definitia »
OTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a urechii. [< fr. otite, cf. gr. ous – ureche]. Vezi definitia »
șvițeráncă s.f. (înv.) elvețiană. Vezi definitia »
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și întrebuințat la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine. Vezi definitia »
TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) Vezi definitia »