MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. Vezi definitia »

MOTORÍNĂ s. f. combustibil lichid obținut la distilarea primară a țițeiului sau a unor produse sintetice. (< germ. Motorin) Vezi definitia »

mólfă, mólfe, s.f. (reg. înv.) umflătură, gâlcă. Vezi definitia »

STRONGILÓZĂ s.f. Boală parazitară cauzată de strongil și caracterizată prin tulburări digestive și uneori respiratorii. [< fr. strongylose]. Vezi definitia »

CRÚPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe) Vezi definitia »