Definita cuvantului căli
călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căli
surléli s.f. pl. (înv.) bucăți muzicale cântate la surlă. Vezi definitia »
ECLI- elem. clino-. Vezi definitia »
împrăsilí, împrăsilésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se înmulți, a se reproduce, a se prăsi. Vezi definitia »
prăsilí, prăsilésc, vb. IV (înv.) 1. (despre animale; în forma: presili) a ține, a crește, a îngriji, a prăsi. 2. (despre plante) a cultiva, a semăna, a planta. Vezi definitia »
mânjelí, mânjelésc, vb. IV (reg.) a murdări, a păta. Vezi definitia »