Definita cuvantului căli
călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căli
păpălí, pers. 3 sg. păpăléște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se strivi, a se terciui. Vezi definitia »
RINCOCEFÁLI s. m. pl. ordin de reptile mezozoice fosile, prin existența coardei dorsale: azi hatteria. (< fr.. rhynchocéphales) Vezi definitia »
nivelí, nivelésc, vb. IV (reg.) a nivela. Vezi definitia »
marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri. 2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale. II v. r. a face mofturi; a se alinta. Vezi definitia »
țurghiuli, țurghiulesc v. t. a aresta. Vezi definitia »