Definita cuvantului caliciu
calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caliciu
CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »
AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. [Var.: amărâu, -âie adj.]. – Din amar2 + suf. -iu. Vezi definitia »
MONOPÓDIU s.n. (Biol.) Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește neîncetat. [Pron. -diu. / < germ. Monopodium]. Vezi definitia »
ingeníu s.m. (înv.) pătrundere a minții, agerime, perspicacitate, sagacitate, geniu. Vezi definitia »
EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. – Din fr. épiscénium. Vezi definitia »