Definita cuvantului călimară
călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu călimară
POLINUCLEÓZĂ, polinucleoze, s. f. Boală manifestată prin creșterea numărului de leucocite polinucleare din sânge. [Pr.: -de-o-] – Din fr. polynucléose. Vezi definitia »
șégă, șégi, s.f. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »
BIOTÍNĂ s. f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine. Vezi definitia »
TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura]. Vezi definitia »
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec. Vezi definitia »