Definita cuvantului călimară
călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu călimară
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă. Vezi definitia »
MEIÓZĂ s. f. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi. (< fr. méiose) Vezi definitia »
VIBRÍSĂ s. f. (Anat.) Părul din nările omului. ♦ Mustăți (la unele mamifere). – Var. (după alte surse) vibriză. – Din fr. vibrisse, lat. vibrissae. Vezi definitia »
crátimă (crátime), s. f. – Liniuță de unire. Ngr. ϰράτημα „acțiunea de a ține” (Cihac, II, 652). Vezi definitia »
SONOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de cavitație produs într-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. (< fr. sonoluminescence) Vezi definitia »