Definita cuvantului calup
calúp (calúpuri), s. n. – 1. Tipar, matrice, calapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar” (Șeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulație europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit și calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), și arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are și sensul de „viclenie, șiretlic”, care s-a păstrat în expresia „a trage un calup” „a înșela”. Este dublet al lui calibru, s. n. (mărime; calitate personală), din fr. și al lui calapod.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu calup
otcúp (otcúpuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpăra”. Sec. XIX, înv. – Der. otcupcic, s. m. (persoană care lua în arendă bunurile publice), din rus. otkupštik. Vezi definitia »
ZUP interj. (adesea cu valoare verbală) ~ v. zdup. (onomat., cf. hop, dup) [și DLRLC] Vezi definitia »
gulúp (-pi), s. m. – Prună care se coace înainte de vreme ca urmare a unei boli. – Var. golop, gurlup, hurlup. Origine necunoscută. Poate de la gulu, var. de la hulub „porumbel”. După Cihac, II, 722, aflat în legătură cu ceh. churlavý „bolnăvicios”, care nu este altceva decît rom. hîrlav. Vezi definitia »
STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche] Vezi definitia »
HOLD-UP s. n. Jaf asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc., efectuat sub amenințarea cu arma; tâlhărie. [Pr.: hóld-ap] – Cuv. engl. Vezi definitia »