Definita cuvantului camănă
cámănă (cámene), s. f. – 1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. – 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se plătea după greutate, pe miere. Întrucît acest produs se vindea la început în cîrciumi, numele s-a extins apoi la impozitul plătit pentru vinul vîndut în localurile publice. – Var. camenă. Sl. kamenŭ „piatră, greutate”. După Cihac, II, 39, din sb. komina „tescovină”, ceea ce pare mai puțin probabil. – Der. cămănăr, căminar, s. m. (perceptor de impozite); mare căminar, s. m. (căpetenie a căminarilor, boier de rangul doi, fără drept de a lua loc la sfat; în 1834 rangul său a fost asimilat gradului de căpitan); căminărie, s. f. (îndeletnicirea de căminar); căminărit, s. n. (nume care se dădea în Muntenia dării care în Moldova se numea camănă, rentă a marelui sfetnic, și începînd cu sec. XVIII a marelui paharnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu camănă
GREFĂ1 s. f. Secretariat al unei instanțe judecĂ?torești. -Din fr. Greffe Vezi definitia »
zgârcioábă (fam.) s. f. g.-d. art. zgârcioábei; pl. zgârcioábe Vezi definitia »
sícă s. f. – Plantă (Statice Gmelini). Origine necunoscută. Vezi definitia »
DESÁGĂ, desagi, s. f. Traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect; p. ext. traistă. [Var.: deság s. m.] – Din ngr. disákki(on), bg. disagi. Vezi definitia »
TETRADRÁHMĂ s. f. veche monedă grecească de argint, de patru drahme. (< fr. tétradrachme) Vezi definitia »