DROMADÉRĂ s. f. v. dromader. Vezi definitia »

UREÁZĂ s. f. inzimă care acționează asupra ureei, descompunând-o în amoniac și bioxid de carbon. (< fr. uréase) Vezi definitia »

MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique]. Vezi definitia »

năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa. Vezi definitia »

ANEMOLÍTĂ s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe) Vezi definitia »