Definita cuvantului cămin
cămín (căminuri), s. n. – 1. Sobă joasă, cu vatra larg deschisă. – 2. Casa părintească. – 3. Așezămînt unde se locuiește (în special pentru studenți). – Mr. cîmińă. Ngr. ϰάμινος, ϰαμίνη, poate prin intermediul sl. kamina, cf. bg., rus. kamin. În rom. se consideră în general ca provenind dim sl. Cuvîntul gr. a trecut în lat. caminus, de unde prov. camin, fr. cheminée (› sp. chimenea), it. cammino. Cuvîntul rom. poate proveni la fel de bine din sl., ca și din lat. sau din gr. După Pascu, I, 65, forma mr. vine din lat. – Der. cămineț (var. chimineț), s. n. (ieșitură sau margine între sobă și perete, care servește drept raft și de element izolator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cămin
AZOTOBACTERÍN s. n. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. (< fr. azotobactérin) Vezi definitia »
AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof și scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre părinții latini ai bisericii, canonizat de biserica catolică. A considerat cunoașterea umană ca participare la cunoașterea divină și și a făcut din ideile platoniciene idei ale înțelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre păcatul originar, despre grația divină și predestinare a avut un rol hotărîtor în constituirea dogmei catolice și a concepției creștin-medievale despre om. Vezi definitia »
FESCENÍN, -Ă adj. din Fescennia (Etruria). ♦ versuri (sau cântece) ĕ = versuri, poezii satirice latine. (< fr. fescennin, lat. fescenninus) Vezi definitia »
SMORODÍN, smorodíni s. m. (Bucov.) Coacăz negru (Ribes negrum). (din rus., ucr. smorodina) Vezi definitia »
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino) Vezi definitia »